În 2003 Consiliul Europei oferă o valoarea adăugată mult mai mare inițiativei și se semnează Acordul Parțial privind Cardul de Tineret. Deoarece europenii se pricep la cuvinte adaugă cardului și valorile: mobilitate, facilitare, participare. În fond, Acordul Parțial oferă o platform de interacțiune între tineri și companii din diverse țări prin recunoaștere și oferirea reducerilor posesorilor de card. Cei care se ocupă de gestionarea efectivă a procesului la nivel european sunt organizați sub forma unui ONG și au reprezentanțe în 38 de state. Din punct de vedere legal cardul poate circula pe teritoriul unui stat după ce țara respectivă aderă la Acord asumându-și anumite obligații și primind beneficiile.

În 2012, pe 17 februarie, Parlamentul Republicii Moldova adoptă în prima lectură Acordul.

În 2010 exista deja Asociația Obștească Cardul European de Tineret care oferea gratuit cardul. La sesiunea de întrebări și răspunsuri ministrul tineretului și sportului declară că este posesorul unui asemenea card și confirmă datele preluate de pe site-ul ong-ului respectiv. Nu rămân mirat de declarația sa deoarece sunt alții care au făcut-o și mai lată până la dânsul.

Este interesant că omul vine în plenul Parlamentului cu documentul care pune baza legală pentru plasticul pe care îl are în buzunar, iar undeva în vre-un dosar are și ONG-ul care va distribui cardurile după ce legea trece în lectură finală. Încă un ministru care ne demonstrează că în Republica Moldova carul poate sta înaintea calului și dânsul profită direct de acest sistem. Ce mai, schimbarea până la capăt! Cei 28 de ani nu ne deranjează prea mult chiar dacă cardul în Europa e valabil până la 26, mai are de crescut.

Faptul că Ministrul Tineretului nu este chiar cel mai profesionist e cunoscut demult însă că se ocupă și cu „carduri” în afară de politici de tineret nu e o știre pozitivă. Are blog, poate răspunde ?!

notă: video pe privesc.eu, ședința parlamentului din 17 decembrie 2012, ora 1 și 52 de minute.

O primă concluzie: suntem prinși între doua superputeri care-și dispută zona de influență. Oricum deciziile finale se iau la Chișinău. Chiar dacă ultimul BOP a arătat o tendință de scădere a simpatiei populației față de vest aceasta este cauzată de asocierea cu instabilitatea din AIE și din zona financiară europeană.

Pentru aderarea la Uniunea Europeană argumentele au cuprins următoarele teme: libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor și capitalurilor, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, creșterea generală a nivelului de trai pentru toți cetățenii (UE este singura uniune din ultimii 50 de ani care a demonstrat deja că poate furniza bunăstare propriilor cetățeni), investiții noi în economia națională și conectarea la spațiul cultural căruia îi aparținem.

Orientarea spre Uniunea Vamala Rusia-Belarus-Kazahstan ne-ar putea oferi șansa de a negocia prețuri mai mici la energie (petrol, gaz). În această „uniune” avem 3 indivizi care și-au propus să rămână la putere pe viață.

Poate unii neo-comuniști pot produce avantaje suplimentare. La cursurile IDIS sunt înscriși simpatizanți ai tuturor partidelor politice parlamentare, tineri activi în societatea civilă și studenți care fac mai mult decât facultate.

Să vorbim despre papă.

Suveranul pontif este ales cu exact 2/3 plus un vot de către Colegiul Cardinalilor (între 110-120 de persoane din întreaga lume). Teoretic orice bărbat catolic poate ajunge papă dar realitatea a arătat că din 1378  până în prezent a fost ales unul dintre cei prezenți la vot. Odată ce fostul papă a trecut în lumea celor drepți, în termen de 15 zile, cardinalii se întâlnesc pentru a stabili cine va fi următorul conducător al Bisericii Catolice. Aceștia intră în Capela Sixtină iar ușa de intrare este zidită(literalmente) pentru a se asigura confidențialitatea votului. Nu au voie să trimită scrisori, porumbei, să sune sau să scrie email-uri până nu este ales noul Papă.

Există două forme de comunicare cu exteriorul: hornul pe unde iese fumul alb (papa a fost ales) sau negru (încă votăm) și o gaură într-un perete pe unde li se trimite mâncare. Procedura de alegere se desfășoară de 4 ori pe zi. După prima săptămână preoților li se înjumătățește porția de mâncare: semn că ar trebui să se grăbească. Mai târziu nu vor primi nici apă. Acest sistem funcționează deja de sute de ani iar catolicii nu au stat niciodată fără Papă mai mult de 3-4 săptămâni.

Noi nu suntem catolici.

Noi nu mai suntem nici măcar la fel de ortodocși precum eram. Soluția parlamentarismului este bună pentru societățile civilizate iar Republica Moldova încă mai are mult până departe.

Oamenii trebuie să învețe ce înseamnă responsabilitatea. Majoritatea nu este responsabilă deoarece nu ia decizii care s-o afecteze în mod direct. Alegerea indirectă a președintelui este o soluția proastă iar ineficiența a fost demonstrată prin multele încercări și puținele reușite: iată de ce președintele trebuie ales de către popor, prin vot direct.

Până prin decembrie 2011 deputaților le lipsea numărul de voturi. Din decembrie au început a avea voturile însă a lipsit candidatul. Apoi au apărut și candidații.  Dacă mai avem răbdare vor apărea și voturile pentru a schimba articolul care spune că președintele e ales de Parlament. Nu știu ce va lipsi atunci.

• După ce se va alege președintele ce să va schimba în țara noastră?
• Se vor repara drumurile mai repede?
• Va crește calitatea în învățământ?
• Poate cei care erau implicați în activități corupționale nu vor mai primi și nu vor mai da mită?
• Va crește productivitatea muncii?
• Vor pleca rușii din Transnistria ?

Hm. Am dubii.

Oazu Nantoi vrea să devină președinte al Republicii Moldova și invită politicienii la negocieri. Este un om de o înaltă ținută morală și cel mai bun specialist pe problematica transnistreană.

Declarațiile lui pun în șah clasa politică deoarece la Chișinău funcționează votul pentru răul cel mai mic. Este prima oară în ultimii douăzeci de ani când un candidat trebuie să primească vot pozitiv iar pentru moldoveni e mai important să moară și capra vecinului. Oazu Nantoi a promis că după ce va discuta cu toți liderii partidelor politice va face o conferință de presă în care va dezvălui cum au decurs negocierile. Partidul care va refuza să-l voteze pe Nantoi este cel care se face responsabil de continuarea crizei politice.

În timp ce scriam articolul a apărut și reacția PCRM: Leonid Talmaci este candidatura lor la funcția de președinte. Fostul guvernator al băncii naționale are imaginea unui tehnocrat și simbolizează „statalitatea” în viziunea comuniștilor. Comuniștii propun un om fidel sistemului care a fost la conducere din 1991 până în 2009.

Cine spunea că în Republica Moldova nu este democrație ? Avem doi candidați: unul propus de stânga slăbită și altul care trebuie să armonizeze interesele tuturor luați împreună de la stânga spre dreapta. Un bun prieten îmi spunea că în viață nu obții ceea ce meriți ci ceea ce reușești să-ți negociezi.

Sper ca, pe lângă toate calitățile, Oazu Nantoi să fie un bun mediator.

Buni și citiți sunt cei care au proiecte serioase și activități în viața reală. Ei chiar au ce scrie. Bloggerii ar putea produce (r)evoluții sociale, dacă e să utilizez un slogan de-al unui amic. Potențial este. Ceva totuși lipsește.

Trendul ascendent al blogosferei este o consecință directă a creșterii accesului la internet și a condițiilor create pentru libera exprimare. Prin natura activității mele urmăresc ceea ce scriu oamenii din online. Platformele lansate în 2011, vox.publika și voxreport, mi-au simplificat munca deoarece îi aduce pe mulți dintre ei în același loc.

Nu voi pune cifre la top deoarece sunt nișe diferite. Pentru a-i ordona crescător aș avea nevoie de criterii clare, note, birocratizări.

• bloguvern.md- blog colectiv, produc argumente interesante.
• posmotrel.eu – trendsetter, simte societatea moldovenească, face clipuri bune pentru partid.
• gandrabur.net – scrie despre ce nu scriu alții, mai face câte o „dezvăluire” și se supără lumea pe el.
• andreifornea.com – blogger-blogger, scrie articole cu plus valoare, uneori nu înțeleg ce interes are.
• alexcozer.com – articole dure la adresa guvernării, dacă ar propune și soluții…
• luchianiuc.com – simte și el bine realitățile de Moldova, prea des are acces la informații înaintea altora.
• nativozian.wordpress.com – scriitură feminină.
• dodon.md – îl citeam cu interes când era la comuniști acum cred că este tot mai puțin relevant.
• vladaciobanu.com – scrie foarte frumos, are talent, cred că a făcut jurnalism.
• povestigustoase.com – blog de nișă, înainte de-a găti.
• lupulsur.ziarulstrazii.com – articolele lui ajung, nu știu cum, la mine.
• iongrosu.com – filosofic, îl recomand celor din politică poate învață ceva.
• nataalbot.md – femeie modernă.
• coffeemood.wordpress.com – new entry, știu că poate, nu știu dacă vrea.
• stelapopa.unimedia.md – jurnalistă, printre primele bloguri din .md, mi-ar plăcea să scrie mai des.
• blogciotkos.blogspot.com – cum îi spune și numele, are titluri foarte bune.
• nicolaeapostu.blogspot.com – articole pentru tineri, nepolitizate.
• observatoare.ziarulstrazii.com – scrie românește.
• bologan.com – blog de nișă, economie.

Ca o recomandare pentru cei interesați este să privească peste Prut. În România de ani buni se fac bani din blogging (blog20.info). Aici ar fi loc de un top separat. Dacă privim mai spre vest sunt platformele de blogging ale marilor publicații sau universități:

• nytimes,
• economist.com,
• blogs.hbr.org.

sursa: scanare revista VIP Magazin

Am învățat o lecție foarte bună pe care ne-o dau topurile făcute an de an. Trebuie să ai un scop. Trebuie să muncești mult. Trebuie să fii constant și hotărât. Surprizele și cei care fac surprize zboară din cărți. Sunt reguli simple de când lumea.

Am cumpărat revista pentru a vedea care sunt evoluțiile și repoziționările în Top 50 cei mai influenți. Schimbările nu sunt surprinzătoare deoarece reflectă modul în care au apărut sau dispărut de pe arenă personajele importante. Neplăcută este tentativa de a cumpăra locul 1. Prima fotografie este cea corectă. Însă cifra și jocul de 1-2 pentru ambele poziții arată că în Republica Moldova există oameni foarte flexibili, care au preț ce se măsoară exclusiv în cash.

Primii 10, în ordinea în care apar în fotografii, sunt acceptați unanim de toată societatea pe pozițiile respective. Locurile 11-20 sunt încă puțin cunoscute publicului larg deoarece cetățenii moldoveni nu sunt obișnuiți să urmărească mai multe procese/persoane în același timp.

În top a intrat Valeriu Streleț – logic. Din top a zburat Godea și acest lucru era de așteptat. Prin târg circulă vorba că unii și-au cumpărat locurile doar pentru a apărea într-o revistă cu coperțile colorate frumos. Sunt curios să știu cine-s acei oameni.
Nici o doamnă în primii 20, nici una! Abia locul 21 este ocupat de o fostă comunistă în prezent socialistă. Republica aceasta a noastră este în continuare una puternic patriarhală.

Chiar dacă nu sunt prinși toți actorii importanți Top 50 cei mai influenți moldoveni oferă un tablou, de ansamblu, realist.

Republica Moldova

În acest an tot mai mulți s-au convins că nu le place acest stat. Eu m-am convins că oamenii nu prea au atașament față de postul lor de muncă, față de părinți, față de ulița lor. Prea puțini pun suflet, cu adevărat, în ceea ce fac iar asta se transformă în paradoxuri. Unii cer de unde nu-i, alții dau celor ce nu merită.

Dacă este să vorbim de guvernare, că asta vreți de la mine, atunci este una mai bună decât cea comunistă. Indubitabil. Diferența apare din cauza așteptărilor noastre. Media capacităților celor care conduc țara nu este o medie aritmetică. De exemplu: dacă presupunem că fiecare membru al guvernului ar primi nota 9 pentru activitatea pe anul 2011 atunci guvernul per total ar primi cel mult un 8. Explicații matematice pentru asta nu am. Întrebați-i pe vecini ce anume nu le place la Guvern sau Parlament pentru că în sondaje suntem obișnuiți să spunem minciuni.
La europeni bunăoară e simplu. Ei au sondaje în care se vede clar că cei care critică Parlamentul European sunt cei care nu-i cunosc activitatea, sunt cei care-s șomeri și se suprapun aproape perfect peste categoria celor fără studii. La noi e cumva altfel.

Știu că la Guvern se lucrează. E primul an când ministerele se ocupă ceva mai mult cu documente de politici decât cu angajarea nepoților pe la tot felul de întreprinderi de stat. Nu e suficient dar e mai mult ca anul trecut.

Parlamentul a aprobat mai multe legi în termeni utili. Nu s-a făcut tot ceea ce s-a cerut de la Guvern dar e mai mult ca anul trecut. Mult mai mult.

***

Iarna a fost liniște. Era frig. Primăvara – campanie electorală iar cetățenii au hotărât că tot mai bine este cu partidele din AIE decât cu comuniștii. Tot atunci cineva a vrut să majoreze tarifele la telefonia fixă. Nu știu cu cât dar știu că n-a reușit. Apoi a venit vara și am început să mergem la mare și la frigărui. Cât eram plecați în vacanță vecinii au început a-i da cu raiderul. Până la urmă au fost opriți. Apoi Baghirov a fost arestat iar mai târziu trimis în arest la domiciliu. Deoarece e cetățean rus așa a și făcut: a plecat la domiciliul său. Mi se pare logic.

Toamna a fost una fierbinte pentru cei care stăteau în fața televizoarelor. Oamenii în timpul acesta au cules porumbul, au făcut must ce a devenit deja vin, s-a strâns roada. Toamna în Moldova plouă și pe deal nu e așa fierbinte în diminețile cu brumă.

Unu decembrie a fost mai ieri. Crăciunul pe nou a trecut. Motive de bucurie avem doar dacă vrem.

***

Libertatea de exprimare le permite oamenilor să-și manifeste mulțumirea sau nemulțumirea fără nici un fel de restricții. Per total din ianuarie 2011 până în decembrie 2011 cetățenii acestei țări au devenit tot mai nemulțumiți. În sondaje spun că s-au săturat de scandaluri și de certuri.

La locul de muncă colegii se comportă la fel. Colegii de facultate sunt ok și poți ieși oricând cu ei la o bere. Dacă prinzi o masă la karaoke atunci seara este de nota 10! Unii parcă-s mai omenoși cu criza asta. Femeia ți-o cunoști prea bine de când ai cerut-o de la socri. O iubești că e femeia ta. Copiii au mai crescut. Sunt copiii tăi așa că vei face tot ce poți să le fie bine. Pentru ei muncești, nu ? Vecinii sunt aceeași de când te știi. Chiar dacă mai sare o găina gardul în grădina ta, așa a fost dintotdeauna. Circul din Parlament te amuză. Te amuză copios.

Unde sunt atunci certurile, scandalurile și toate relele pe care le simți pe inima ta ? Hai să fim realiști. Opinia publică nu e creată doar te televiziune. Opinia publică e creată de acțiunile și faptele noastre de zi cu zi.

***
Mai am câteva gânduri pe tema asta. Le voi scrie așa că reveniți.